Adolescenții și autovătămarea: ce pot face părinții
Pe cât de minunată e, pe atât de plină de provocări este perioada adolescenței. Această etapă vine cu o serie de schimbări și transformări ce pot fi uneori copleșitoare pentru tineri, dar și pentru părinții lor. Autovătămarea în rândul adolescenților este o realitate care ridică multe întrebări și îngrijorări din partea celor dragi. Unii tineri recurg la aceste gesturi, precum tăieturile pe piele, arsuri sau alte forme de rănire, ca un mod de a face față unei suferințe emoționale intense. Pentru aceștia este o formă de a elibera durerea interioară. Din fericire, există diverse metode de ajutor, așa cum sunt ședințele de psihoterapie pentru copii și adolescenți.
Cum îi pot ajuta părinții pe adolescenți
Deși pare o perioadă lipsită de griji și probleme, adolescența vine cu un cumul de emoții ce pot fi destul de intense și greu de abordat pentru tineri. Suferința interioară îi determină pe mulți să recurgă la gesturi radicale, așa cum sunt cele de autovătămare. Această situație nu apare pur și simplu. Ea poate fi un semn că adolescenții se confruntă cu depresie, anxietate, presiuni sociale, traume sau sentimentul că nu sunt suficient de buni. Dacă observă semnale alarmante din partea copiilor, părinților le este recomandat să creeze un spațiu în care să le ofere ascultare și răbdare. De altfel, adulții pot veni și cu o îndrumare ca aceștia să meargă la terapeut pentru ajutor specializat. În acest fel pot găsi mai multe metode prin care pot aborda problema și pot veni în sprijinul tinerilor. Este necesar însă ca adolescenții să nu se simtă judecați, ci să li se ofere un mediu calm, de susținere și încurajare în forțele proprii. Pe această cale, mesajul părintelui pentru copil poate fi unul clar: este alături de el, îl înțelege și este dispus să caute împreună modalități potrivite de ajutor.
Când ar trebui să ceară adolescentul ajutor specializat
În cazul în care adolescentul continuă să se rănească, iar rănile devin mai grave sau apar gânduri suicidare, este absolut necesar ca părinții să caute sprijin profesional. Schimbările majore de comportament, izolarea socială severă, scăderea performanțelor școlare sau pierderea interesului pentru activitățile zilnice sunt semnale de alarmă. Nu este o rușine să ceri ajutor, ci este un act de curaj în care recunoști că îți dorești să îmbunătățești anumite lucruri și ai nevoie de o ghidare specială. Psihoterapeuții și psihiatrii care lucrează cu adolescenți au instrumentele și experiența necesare ca să identifice sursele reale ale suferinței și să ofere strategii de coping adaptate.
Ce forme de psihoterapie îi pot ajuta pe tineri
Terapeutul potrivit poate găsi abordarea ideală de lucru cu adolescenții. Din fericire, există diverse forme de psihoterapie care îi pot ajuta pe tineri. Una dintre cele mai cunoscute este terapia cognitiv-comportamentală (CBT). În cadrul acestor ședințe, adolescenții reușesc să înțeleagă modul cum gândurile lor le influențează emoțiile. Ei au prilejul să își identifice tiparele de gândire negative și să le înlocuiască cu altele mai sănătoase, astfel încât în același timp să dezvolte comportamente adaptive. Terapia dialectic-comportamentală (DBT) este creată special pentru persoanele care se confruntă cu emoții foarte intense și cu comportamente autodistructive. Aceasta îi ajută pe tineri să își creeze abilități de reglare emoțională, de gestionare a situațiilor de criză și de îmbunătățire a relațiilor cu cei din jur. Acest tip de terapie se concentrează pe oferirea posibilității ca tinerii să dezvolte conștientizarea și acceptarea gândurilor și emoțiilor, fără judecată și presiune, scrie National Library of Medicine. Există, de asemenea, și terapii de familie care implică ședințe atât cu adolescentul, cât și cu părinții lor. Rolul acestora este să ajute la îmbunătățirea comunicării, la reducerea conflictelor și la crearea unui mediu mai sigur pentru tânăr. În cazul în care specialistul consideră, există și varianta în care se poate combina terapia cu tratamentul medicamentos. Acest lucru se întâmplă în special în cazul depresiilor severe.
Sursa foto: pexels.com
